Academia de Ştiinţe va deveni un forum al spiritualităţii

26320

Cel mult două mandate într-o funcţie publică
– Mult stimate dle academician Valeriu Canţer, v-aţi încadrat în cursa deloc uşoară pentru alegerea preşedintelui AŞM, acţiune ce se va desfăşura pe 17 aprilie curent. Sunteţi unul din cei patru pretendenţi. Ce înseamnă pentru Dvs. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova?
– Exact ceea ce este scris pe frontispiciul Academiei Române: un simbol al spiritualității, forum al consacrării şi spațiu al cercetării. Dacă m-aș încumeta să mai adaug ceva, aş spune că Academia este nucleul cercetării profesionale din țară, ea formatează spațiul cercetării ce poate fi considerat drept unul din cei mai importanți factori de dezvoltare a unui stat, a unei naţiuni. Pentru mine personal Academia de Ştiinţe este şi locul unde am petrecut mai mult timp decât în propria casă iată deja pe parcursul a 37 de ani.
– Aşa s-a întâmplat că acum 10 ani, în aceeaşi pagină a săptămânalului „Literatura şi arta” am publicat un interviu cu Dvs. în aceeaşi calitate de candidat la alegerile pentru funcţia de preşedinte al AŞM. Atunci aţi fost trei candidaţi, astăzi patru (academicienii Leonid Culiuc, Valeriu Pasat, Gheorghe Duca şi Valeriu Canţer: n.n.). Care a fost atmosfera de atunci şi care este cea de azi?
– Cum a fost atunci ţine deja de istorie, cum va fi la partea finală pe 17 aprilie, înainte de sfintele sărbători de Paști, vom vedea. Şi totuşi, vin cu unele detalii. Eu am optat întotdeauna pentru o competiţie academică sănătoasă la toate nivelurile. Și în anul 2003-2004, am perseverat mult ca să se introducă această practică competițională cu prezentarea programelor la alegerea preşedintelui AŞM. Dar în primăvara-vara anului 2003 au avut loc discuții aprinse la Președinție privind soarta de mai departe a AŞM. Mai mulți participanți optau pentru dizolvarea ei. Împreună cu alţi colegi, am avut curajul să aducem argumentele de rigoare pentru a o păstra. Președintele țării de atunci, dl Vladimir Voronin, a căzut de acord cu această opinie, dar cu condiția reformării AȘM și alegerii unui nou președinte. Se insista chiar pe alegeri anticipate, dar eu m-am pronunțat să-i dăm posibilitatea acad. A. Andrieș să-și ducă mandatul până la expirarea lui, la sfârșitul lui octombrie. Am optat și optez şi în prezent ca numărul de mandate să fie de cel mult două. Și această normă a fost inclusă în statutul AȘM în anii `90, dar în 1999 ea a fost scoasă, fiindcă în acel an acad. A. Andrieș pretindea deja la al treilea mandat, ca în 2004 să candideze din nou pentru a patra oară, retrăgându-se sub presiune din cursă în ziua alegerilor. 
Pot să aduc şi unele date surprinzătoare: Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova a fost fondată în 1961. În această perioadă de peste o jumătate de secol, forul ştiinţific suprem al ţării a avut 4 preşedinţi: primul preşedinte al AŞM, Iachim Grosul, s-a aflat în funcţia respectivă 15 ani, al doilea preşedinte, Aleksandr Jucenko, 12 ani, cel de al treilea preşedinte, Andrei Andrieş, 15 ani. Dacă, pe 17 aprilie curent, va deveni pentru a treia oară preşedinte al AŞM, acad. Gh. Duca (conform statutului, are dreptul la două termene), reiese că dânsul îi va depăşi ca longevitate pe toţi acei care s-au perindat în această funcţie – 16 ani (10 plus 6), ca şi în perioada sovietică în plin totalitarism. Şi acest lucru se întâmplă în anul semnării Acordului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Putem afirma în acest caz că noi apreciem şi susţinem valorile europene?! 
Cât priveşte atmosfera de azi, mărturisesc că dl Gh. Duca nu ne mai priveşte cu ochi buni după ce noi, cei trei contracandidaţi ai lui, ne-am exprimat în mod public şi chiar ne-am adresat instanţelor superioare să verifice legalitatea participării sale la alegerile pentru al treilea mandat. Primul răspuns a fost nebulos sub aspect juridic, iar cel de al doilea încă n-a parvenit.
– Din cele spuse de Dvs. reiese că, cu cât mai mult timp un funcţionar se află la putere, cu atât mai mult îi este greu să se despartă de ea. Cineva dintre savanţii noştri care activează în străinătate mi-a vorbit că în unele state, de exemplu, în Germania, rotaţia directorilor institutelor de cercetări are loc o dată la doi ani. Astfel, pe rând, toţi profesorii pot deveni şefi, acumulând nu numai experienţă în cercetare, dar şi în management, ceea ce este în avantajul unei societăţi. 
– Într-adevăr, o astfel de practică există în mai multe state europene. Şi ea ar trebui preluată şi de noi, ţinând cont, desigur, şi de specificul ţării noastre cu puţină experienţă democratică, ruptă dintr-un mediu totalitar.

Favoritul guvernării comuniste a fost acad. Gheorghe Duca
– Să revenim la data de 5 februarie 2004, ziua în care aţi împlinit 49 de ani, de altfel ca şi regretatul academician Mihail Dolgan, ziua când a avut loc alegerea preşedintelui AŞM. Mi-a rămas în memorie Sala Mare de şedinţe a AŞM, împărţită în trei sectoare: în stânga – o parte din biologi, chimişti şi medici în frunte cu candidatul Gheorghe Duca, în centru – susţinătorii preşedintelui în exerciţiu, Andrei Andrieş – o parte din fizicieni, matematicieni, ingineri, agrarienii etc., alături de Dvs., pe dreapta – elita academicienilor din fizică – fraţii Vsevolod şi Sveatoslav Moscalenco, Dumitru Ghiţu, Mircea Bologa, dar şi din alte domenii – filologul Silviu Berejan, de exemplu, unii medici etc. În comunitatea cercetătorilor parcă erați favoritul acestei competiţii. Ce s-a întâmplat? Cu trecerea anilor mai ies la suprafaţă şi unele taine.
– Poate că am fost şi favorit printre colegi – cel puţin mulţi mi-au spus-o franc şi m-au încurajat, dar n-am fost preferatul guvernării comuniste. După 10 ani, pot să informez cititorul că am fost solicitat insistent și la Președinție, și la Guvern ca să-mi retrag candidatura de la acest scrutin. Am rezistat, considerând că ar fi fost un act de trădare față de acei oameni care aveau încredere în mine. Totuși, responsabilitatea m-a făcut ca la una din ultimele întâlniri din preajma alegerilor să-i întreb pe potentaţii de atunci: dacă totuși se întâmplă să fiu ales, puterea va conlucra cu noua conducere? Răspunsul a fost pozitiv. Am remarcat acest lucru pentru a sublinia că nu mi-am dorit acest post cu prețul scindării, marginalizării și, cu atât mai mult, al dizolvării Academiei. Dar cu anii au mai ajuns la urechile mele şi zvonuri că voturile pentru contracandidatul meu, Gh. Duca, au fost măsluite. 

Lecţia învăţată de la Vitali Ghinzburg o ţin minte şi astăzi
– Ca şi majoritatea colegilor Dvs., v-aţi format ca personalitate ştiinţifică în renumitele centre de cercetare ale fostei URSS: Moscova, Sankt Petersburg, Kiev, Novosibirsk etc., foarte avansate în a doua jumătate a sec. XX. Care dintre corifeii ştiinţifici v-au influenţat destinul? 
– Într-adevăr, în a doua jumătate a sec. XX în lume au avut loc cele mai importante evenimente ştiinţifice: au fost descoperiţi laserul, fenomenul supraconductibilităţii, tranzistorii, s-a produs ieşirea omului în cosmos, s-au obţinut primele nanomateriale şi nanotehnologii etc. Pentru aceste centre ştiinţifice de performanţă ale URSS erau căutaţi tinerii talentaţi din fostele republici unionale. Toţi, de regulă, erau absolvenţi medaliaţi cu aur ai şcolilor medii, ai facultăţilor cu diplome de menţiune, aveau şi o anumită experienţă în cercetare. În anul 1977, bunăoară, eu finisam studiile universitare, eram pe ultima sută de metri a pregătirii lucrării de diplomă. În baza unei părți din cercetările efectuate, am pregătit o comunicare pentru conferința tinerilor cercetători din cadrul CAER, care e a avut loc în orașul Plovdiv, Bulgaria. Acesta a fost debutul meu cu un raport științific la o conferință, unde au participat tineri şi tinere din fostele țări socialiste. În analele conferinței a apărut și lucrarea mea. Eram foarte mândru de primul meu rezultat. 
Am fost şi eu printre cei aleşi pentru a face doctoratul în centrele ştiinţifice de excelenţă din metropola rusă. Printre colegii mei fizicieni au trecut, de asemenea, prin această experienţă Ion Tighineanu, Leonid Culiuc, Anatoli Sidorenko (Harkov) – astăzi toţi membri ai AŞM.
Referitor la personalităţile ştiinţifice pe care le-am cunoscut şi într-un fel mi-au marcat destinul. După absolvirea Facultăţii de Fizică a USM, am fost trimis să fac doctoratul la renumitul Institut de Fizică „P.N. Lebedev” din Moscova. Aici, în anii 1977-1980, am făcut doctorantura, iar la finele studiilor am susținut cu brio teza de doctorat, fiind ghidat de acad. Vitali Ghinzburg, laureat al Premiului Nobel, membru de onoare al AŞM. Prima interacțiune a mea cu savantul a avut loc după ședința unui seminar, unde prezentasem rezultatele primelor cercetări. M-a invitat la el în birou și cu bunăvoinţă mi-a dat unele sfaturi cum să prezint pentru viitor un raport științific. A doua întâlnire tete-a-tete a avut loc peste o lună de la prima, care de data aceasta a decurs într-o atmosferă mai severă. Motivul era următorul: pregătisem pentru publicare o lucrare. Academicianul Vitali Ghinzburg citea toate articolele și semna o scrisoare de însoțire ca lucrarea să fie publicată. Eu, neavând încă practica scrisului, am mai dat în bară pe alocuri, mai ales sub aspectul ținutei lingvistice și preciziei expunerii ideilor. Lecţia învăţată o ţin minte şi astăzi: lucrările unui doctorand al renumitului Institut de Fizică, în accepţia mentorului nostru, trebuie să fie impecabile. 
Alt episod, pe lângă multe altele, ține de susținerea tezei. Scrisesem lucrarea încă în vara anului 1980, deci cu o jumătate de an înainte de terminarea studiilor de doctorat. Dar în Consiliul ştiinţific, condus de acad. Vitali Ghinzburg, era rând la susțineri pentru un an și ceva înainte. Eu, care luasem decizia să mă întorc la Chișinău, cu toate că am avut propunerea să fiu repartizat în unele institute de cercetare din Rusia, nu eram entuziasmat de această perspectivă. Și atunci cu încă un coleg, Mihail Vasiliev, care la fel finalizase teza, am intrat la academician ca să ne ajute. Și pe loc a găsit soluția, făcând o solicitare la Comisia Superioară de Atestare (VAK): Consiliul să se întrunească nu într-o ședință, ci într-o sesiune, în cadrul căreia, concomitent cu lucrările programate, să fie examinate și tezele noastre. Astfel, în luna decembrie, odată cu terminarea doctoranturii, am susținut și teza de doctorat în ştiinţe fizico-matematice.

Conversaţii de la egal la egal
Altă personalitate de primă mărime pe care am avut onoarea s-o cunosc a fost acad. Piotr Kapița, laureat al Premiului Nobel, director al faimosului Institut de Probleme Fizice, având şi origini basarabene. Am contactat cu el pe marginea unei lucrării pregătite pentru publicare în vestita revistă ЖЭТФ – Журнал эспериментальной и теоретической физики, pe care o îngrijea în calitate de redactor-șef. Viitorul academician Iuri Kopaev, conducătorul meu științific, m-a trimis să fac unele corecții în lucrare, solicitate de redactorul-şef. Primul lucru care m-a frapat a fost simplitatea lui și dispunerea de a conversa de la egal la egal – eu fiind doctorand, dânsul – academician, savant cu renume mondial. Mă așteptam că o să insiste asupra obiecțiilor sale, dar, după ce am prezentat argumentele de rigoare, a căzut de acord cu varianta noastră de expunere a rezultatelor. 
Nu pot să trec cu vederea nici alte somităţi ale ştiinţei şi intelectualităţii ruse: academicienii Leonid Keldâș și Andrei Saharov. Primul a fost președintele comisiei de admitere la doctorantură și șeful sectorului din departamentul în care am activat, beneficiind de multe ori de consultațiile lui. Aria de interese ale acad. Saharov era alta decât acel segment îngust în care activam eu. Dar după prezentarea unei lucrări legate de problema feromagnetismului, am rămas profund impresionat de cunoștințele sale în acest domeniu mai specific.
– În discuţiile pe care le-am avut anterior cu Dvs. aţi pomenit şi de alte nume de rezonanță din fizica modernă.
– La diferite manifestări științifice internaționale am avut ocazia să-i cunosc și pe alți laureați Nobel, cum ar fi japonezul L. Esaki, germanul R. Mössbauer, americanul Gel-Mann ş.a. Pe ultimul l-am întâlnit cu un an și ceva în urmă la Dubna.
– Apropo de germanul Rudolf Mössbauer, efectul descoperit de dânsul l-a marcat pentru totdeauna pe chimistul moldovean Constantin Turtă. Revenind la Chişinău după susţinerea doctoratului, a aprins flacăra cercetărilor în domeniu şi aici, creând o direcţie ştiinţifică nouă – aplicaţii ale spectroscopiei Mössbauer în chimie. Mai târziu, a editat şi un manual pentru studenţi, „Introducere în spectroscopia de rezonanţă gama (spectroscopia Mössbauer)”.
– Îl salutăm cordial şi pe această cale pe dl academician Constantin Turtă, urându-i multă sănătate, noi realizări ştiinţifice, dar şi discipoli pe potrivă.
– Aţi pomenit de Institutul de Cercetări Nucleare de la Dubna, în cadrul căruia conduceţi Comitetul Internaţional de Expertiză în Domeniul Fizicii Stării Condensate. Ce am putea prelua din experienţa acestui centru internaţional pentru a o transpune aici, în Republica Moldova?
– Modalități de transpunere directă nu există. Măcar şi din motivul că cercetările de la Dubna se efectuează în mare măsură după principiile științei mari, megaproiectelor, iar cercetarea de la noi se desfăşoară mai mult în formula științei mici, cu proiecte nu prea mari. Cu un efectiv de aproape 5000 de personal și cu o finanțare de peste 150 de milioane de dolari anual savanţii de aici – reprezentanţi a peste 20 de state – fac cercetări în domeniul fizicii nucleare, materiei condensate și particulelor elementare. Cercetarea de la noi din ţară cu un efectiv de circa 3000 de cercetători și o finanțare sub 30 de milioane de dolari acoperă o multitudine de domenii. 
Dar sunt unele lucruri care merită atenția noastră. Mă refer, în primul rând, la modul de evaluare și consultanță privind cercetarea. Ținând cont de anumite elemente de vulnerabilitate a expertizei locale, am putea să adoptăm în cadrul AȘM multe elemente utile din această practică, antrenând, în particular, și diaspora noastră din străinătate.

Noi şi tezaurul mondial
– Dle preşedinte, s-a scris şi s-a vorbit mult pe parcursul ultimilor două decenii referitor la insuficienţa finanţării ştiinţei de la buget. Care este totuşi în prezent nivelul cercetării noastre?
– Să ne referim mai întâi la cercetarea fundamentală, prin care cercetătorii de la noi contribuie la sporirea tezaurului mondial de cunoștințe. Sub aspect cantitativ, acest lucru la nivel internațional este contorizat prin acele publicații de valoare (apărute în reviste cu factor de impact – ISI), care intră în diferite baze de date. De exemplu, în cele peste 1 milion de publicații trecute în evidență de baza de date SCOPUS contribuția noastră este de 330-350, Republica Moldova plasându-se în anul 2012 pe locul 105 din 225 de țări. Pentru comparaţie, în anul 1999 eram pe poziția 85, iar în 2003 pe 91, deci are loc o descreştere lentă a numărului de publicaţii în reviste ISI. S-ar părea că avem rezultate destul de modeste. Dar dacă le analizăm prin prisma finanțării cercetării și numărul de cercetători antrenați, situaţia se schimbă: finanțarea cercetării la nivel mondial este de 1300 de miliarde de dolari, cota finanțării cercetării de la noi fiind sub 0,003% (în jur de 10000 de dolari per cercetător față de 153000 în UE), iar cota publicațiilor în UE este de peste 0,03%. 
– Cum vedeți totuşi evoluția cercetării și învățământului superior în țară? 
– Ați pus o întrebare crucială: cum să menținem și să dezvoltăm durabil cercetarea, inovarea și învățământul superior în Republica Moldova? Răspunsul este unul – doar prin integrarea lor în spațiul european al cercetării și educației. 
– De ce? 
– În primul rând, cercetarea de la noi este de proporții mici, este o știință mică cu resurse mici. Să comparăm: peste 1,5 mln cercetători în UE și în jur de 3 mii la noi; un buget de peste 260 de miliarde de euro în UE și în jur de 15-16 milioane la noi. O cercetare de proporții mici poate să existe doar prin cooperare și susținere de către o platformă mult mai masivă. Dar de ce UE? Sunt mai multe argumente. În primul rând, ţara noastră se află în Europa și, prin Acordul de asociere ce va fi semnat în curând, ea a făcut alegerea. Această opţiune este cea mai bună, iar sub aspectul cercetării – excelentă. Mă refer doar la acea perspectivă strategică pe care și-a conturat-o UE în Strategia Europa 2020 de transformare a continentului într-o „Uniune a inovării” cu sporirea investițiilor în cercetare de la 2 la 3% din PIB și o creștere a numărului de cercetători cu încă 1 milion. Prin această inițiativă UE poate crea 3,7 de milioane de locuri de muncă și PIB-ul anual ar putea spori cu aproape 800 de miliarde de euro, adică în jur de 3,5% anual, până în 2025. 

Obiectivele noastre europene
Sigur, ne-am dori și noi anumite obiective de acest fel, poate și mai modeste: să aducem bugetul cercetării până în 2020 măcar la 1% din PIB, iar numărul de cercetători – la 5000. Astfel, mi se pare extrem de important să promovăm prin Acordul de asociere, programele și proiectele ce vor urma, inițiativele noastre de suport și însoțire științifică, de asigurare cu potențial uman calificat, precum și propuneri de proiecte, legate direct de sfera noastră a cercetării și educației. 
– În comentariul dat n-ați pomenit de programul Orizont 2020.
– Programul respectiv succede din acest an Programul-cadru 7. Desigur, trebuie acționat și în această direcție, iar Republica Moldova, cred eu, se va asocia în curând la acest program. Dar, în contextul dat, trebuie să reţinem două lucruri: în primul rând, prin intermediul lui se valorifică în jur de 5-6% din fondurile europene ale cercetări, în al doilea rând, cred că cercetătorii de la noi au nevoie de anumite preferințe în cadrul acestui Program.

Luarea deciziilor cu suport ştiinţific
– Ce idei promovaţi în Concepția Programului Dvs. de activitate a AȘM referitor la management? 
– Paradigma modernizării managementului se conține în spusa filozofului Arnold J. Toynbee „O societate nu este suma indivizilor săi, care echivalează cu o gloată, ci suma relaţiilor dintre aceştia. Dezvoltarea societăţii este un rezultat al muncii colective bine coordonate, sursa esenţială de creştere a randamentului oricărei activităţi fiind ascunsă în relaţiile umane”. Această spusă este și mai actuală pentru societatea academică. Astfel, un prim pas în această direcţie constituie dezvoltarea în continuare a decentralizării – depiramidizării managementului cu redistribuirea competenţelor şi responsabilităţilor, cu ierarhizarea lor distinctă. Coordonarea trebuie să urmeze stilul de cercetare: subiect concret, metode concrete, rezultate concrete şi la timp.
Întregul personal trebuie să dispună de informaţii demne de încredere cu privire la ceea ce se face şi cum se face în cadrul Academiei. Luarea deciziilor urmează să se bazeze pe argumentare ştiinţifică, pe rezultatele studiilor, inclusiv ale unor exerciţii de foresight. Principiul managerial constă în următoarele: ai atribuţii şi drepturi la nivelul corespunzător, iei decizia, acţionezi, obţii rezultatul şi informezi despre acţiunile întreprinse. Deciziile luate trebuie să fie în favoarea cercetătorului şi nu a birocraţiei. Evident, perfecţionarea sistemului de gestionare şi dirijare necesită o actualizare a structurii, şi, în primul rând, a organismelor de conducere cu o delimitare clară a atribuțiilor de coordonare a cercetării şi gestionare a infrastructurii. În context, consider necesară configurarea Adunării Generale a AȘM – forul suprem de conducere – pe Comisii sau Comitete responsabile de anumite sfere de activităţi și instituirea postului de Preşedinte al Adunării Generale, care să fie ocupat nu de Preşedintele AŞM, ca în prezent, ci de un alt membru al AȘM. Această acțiune ar conduce la o separare a puterilor în cadrul AȘM. Este necesară, de asemenea, reorganizarea şi repoziţionarea Secţiilor AŞM cu atribuirea de autonomie organizaţională, decizională şi financiară. Sunt și alte propuneri, dar toate acestea trebuie coordonate cu comunitatea științifică.

Mai mult respect femeilor din ştiinţă
– La ultima Adunare Generală a AŞM, o cercetătoare dintr-un institut academic, urmărind cum i se înmânează un premiu important unui funcţionar din aparatul AŞM, s-a pronunţat cu obidă: numai şefilor li se dau astfel de premii, dar vreun cercetător de rând… mai nimic. Dvs. ştiţi că femeile noastre mai prăşesc şi plantele de pe loturile experimentale, dar toate ies la pensie cu 1000 de lei. Cum se poate trăi astfel? – m-a întrebat doamna. Aveţi un răspuns pentru cercetătoarele noastre?
– Desigur, în programul meu de activitate, plasat pe site-ul CNAA alături de celelalte ale contracandidaţilor mei, este inclus şi un astfel de obiectiv. În linii mari voi sublinia că este absolut necesar ca sporirea salariilor din domeniul educațional să vizeze și sfera cercetării. Consider că salariul unui cercetător chiar la început de cale trebuie să fie aproape de salariul mediu pe țară, care anul trecut a constituit 3700 de lei. Sigur că o modalitate de sporire a retribuirii muncii ar fi delegarea cercetătorului pentru 2-3 luni în unele centre europene, în cadrul acțiunilor menționate mai sus privind integrarea europeană. Un subiect aparte în această albie îl constituie tinerii cercetători, în particular, doctoranzii. Dar vorbind de tineri, nu putem uita și de cercetătorii în etate. Consider o acțiune urgentă a AȘM de a promova inițiativa ca doctorilor și doctorilor habilitați care se retrag din cercetare și educație să li se adauge la pensie acele indemnizații de 300 și, respectiv, 700 de lei, care în sine și ele ar trebui ajustate măcar la nivel de 500 și 1000 de lei respectiv. 
Pentru a diversifica opiniile şi abordările în domeniul cercetării, a încuraja excelenţa şi a asigura egalitatea dintre sexe, consider că minimum 25% din funcţiile de conducere în domeniul cercetării din sectorul public şi cel puţin 40% dintre membrii comitetelor implicate în procesul de recrutare/evoluţie profesională şi de stabilire şi evaluare a programelor de cercetare să aparţină doamnelor din ştiinţă, reprezentate slab în structurile menţionate şi în organele de conducere din sfera cercetare-dezvoltare.
– Vă mulţumesc pentru acest dialog cu urări de izbândă la alegeri şi în ceea ce vă propuneţi să realizaţi în continuare!

Interlocutor: Tatiana ROTARU

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *

4 × два =