John McCain şi Iurie Leancă, spaima ruşilor

kzyr2222

Aflăm din presa afiliată puterii că la 17 aprilie premierul nostru cumincior şi bine crescut, Iurie Leancă, urmează să aibă o întrevedere oficială cu John McCain, şoimul politicii americane şi campionul absolut printre politicienii din această ţară, care se întrec în retorici pline de ostilitate contra Rusiei.  Vizita respectivă se înscrie perfect în suita de întâlniri ale oficialilor occidentali cu cei moldoveni, care s-au intensificat şi mai mult pe fundalul crizei ucrainene în continuă escaladare.

Sarabanda de întrevederi de acest gen are o singură semnificaţie: să accentueze parteneriatul între SUA (UE) şi Moldova contra Rusiei. Acum, tocmai acum când în lume deja  nu doar miroase a praf de puşcă, ci se şi trage din pistoale automat în ţara vecină, Ucraina, conducerea RM nu găseşte să întreprindă nimic mai înţelept decât să devină parte a războiului diplomatic, economico-financiar, energetic şi informaţional dintre Moscova şi Washington (plus Bruxelles) de partea americanilor.  Şi nici tragicul precedent din  Georgia anului 2008 (scurtul război ruso-georgian care s-a soldat cu pierderea unor părţi importante ale teritoriului Georgiei în favoarea Rusiei), nici catastroflala escaladare a conflictului intern cu puternice implicaţii externe din Ucraina de azi nu au servit drept lecţii pentru guvernanţii noştri.

Astăzi deja toate părţile aflate în acest conflict geopolitic fără precedent din momentul destrămării URSS au reluat utilizarea termenului de „război rece”, care părea plecat pentru totdeauna în istorie. Tensiunile majore se amplifică de la oră la oră, iar logica războiului îşi are propriile reguli. În aceste condiţii, liderii unei ţări ca Moldova ar trebui să manifeste viziune strategică, să administreze cu înţelepciune situaţia internă din ţară şi să practice o politică externă înţeleaptă şi flexibilă. Altminteri, ei riscă să fie folosiţi în orb de către o parte din marile puteri împotriva propriilor interese naţionale.

În condiţiiile actuale nici SUA şi nici UE nu sunt în stare să-i asigure ţării noastre nici securitatea energetică, nici integritatea teritorială, nici stabilitatea internă. Iar retoricile contondente ale unor figuri emblematice ale politicii americane cum este Victoria Nuland sau John McCain, lansate de la Chişinău contra Moscovei pot doar să inflameze şi mai mult spiritele în regiune şi chiar să albă efectul gazului turnat pe foc. Singurul lucru pe care ni-l pot oferi occidentalii sunt creditele astronomice, care vor înfunda definitiv în datorii externe ţara noastră. Iar acestea nu au cum  să contribuie la depăşirea gravelor probleme economice sau la consolidarea unui climat de încredere între ţara noastră şi Rusia, stat de care depinde într-o măsură hotărâtoare economia naţională a RM.

Geopolitica îşi are regulile ei, care nu depind practic deloc de preferinţele personale ale unui sau altui conducător. Iar Moldova, fiind un stat sub toate aspectele vulnerabil, trebuie să-şi înţeleagă adevărata pondere în această arhitectură internaţională într-o continuă, dinamică şi neaşteptată schimbare. Se ştie că nu Chişinăul dictează regulile de joc pe plan extern şi nici nu poate determina schimbări de atitudine în marile cancelarii ale lumii în raporturile conflictuale dintre acestea. Tocmai de aceea sarcina guvernării noastre ar fi să-şi convingă toţi partenerii că, în virtutea unor factori obiectivi evidenţi, ţara noastră nu se poate angaja ca parte beligerantă în acest conflict. Mai simplu vorbind, mesajul nostru ar putea fi formulat astfel: nu putem să ne aliem cu americanii contra ruşilor şi nici cu ruşii contra americanilor. Iar neutralitatea noastră, stabilită prin Constituţie, ar putea reprezenta poate singurul argument în dialogul cu marile puteri ce-şi dispută influenţa în regiune.

Desigur, capetele înfierbântate ale analiştilor politici de serviciu, care populează masiv ecranele televizoarelor, vor pretinde că în condiţiile actuale este imposibil să practicăm o politică externă echidistantă, deoarece constrângerile dinafară sunt prea mari pentru a ne lăsa măcar o minimă marjă de manevră. Tot ei vor continua să se isterizeze, susţinând că doar prin atitudini războinice faţă de Rusia şi, simetric, relaţii de obedienţă faţă de Occident poate fi realizat „visul de aur” al moldovenilor de integrare europeană.  Să observăm cum este luat în furci, de pildă, un Rogozin, care-şi permite din când în când expresii mai percutante, şi ce osanale se revarsă în direcţia birocraţiei europene şi a trimişilor americani. Limbajul utilizat în raport cu ultimii aminteşte de perioada sovietică, atunci când birocraţia şi presa lolcală emiteau tămâieri fanariote cu ocazia vizitei oricărui instructor sau ştab comunist, sosit pe plaiurile noastre ca să ne povăţuiască cum să trăim şi să gândim.

Sursele media precizează că „senatorul John McCain vine pe 17 aprilie la Chişinău. Vizita este efectuată în cadrul unui turneu în țările baltice”.  Aşadar, delegaţia de peste ocean întreprinde această escapadă pentru a agăţa pe harta regiunii steguleţe americane care să marcheze clar respectiva zonă de interes. A nu se uita, însă, că Letonia, Lituania şi Estonia sunt membre NATO, în timp ce Republica Moldova este o ţară neutră. Cum va fi privit gestul respectiv prin binoclul rusesc, nu este atât de greu de imaginat.

Distinsul senator american va ţine şi un speech în faţa studenţilor de la Chişinău. Mesajul acestuia nu e atât de greu de anticipat. Însă după ce îşi va ţine discursul, domnul McCain, care fusese recent prin părţile noastre ca să cuvânteze în faţa protrestatarilor din Maidanul de la Kiev, va urca în avion şi se va retrage la Washington. Iar premierul Iurie Leancă, după ce se va trage în poză cu celebrul şoim al politicii americane, va rămâne de unul singur în faţa problemelor din ce în ce mai grave ale ţării, urmând să facă pe „crisis manager”-ul în condiţii din ce în ce mai dificile. Vechea butadă „împotriva cui prietenim” se va materializa din nou. Spre bucuria unor parteneri externi şi spre frustrarea altora.

„Marşul triumfal” al Moldovei spre Europa via America e în plină desfăşurare. Să dea Dumnezeu ca acesta să nu se transforme într-un „zbor frânt”. Totul depinde de înţelepciunea celor de sus. Asta pentru că regretele şi justificările făcute post-factum nu vor mai putea fi acoperite cu glume de genul celei cu mintea cea de pe rumă.

Iurie Roşca

News-Moldova

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *

5 × 5 =